joi, 8 septembrie 2016

Scoala de muzica - peisaj de septembrie

Dragi prieteni care ati absolvit o facultate de muzica, veniti sa predati muzica! Va asteapta copii destepti, talentati, bine crescuti care abia asteapta sa devina staruri! E drept ca, pe langa talent, veti gasi la ei si la parinti mentalitatea ca invatamantul muzical e o distractie gratis pusa la dispozitie de Primarie, un fel de Zilele Orasului si, ca daca n-or face ei performanta, tot or invata do-re-mi sau, in fine...Daca nu curge, pica!
Cat de usor isi pun la dispozitie timpul fara a avea o finalitate precisa, in speranta ca se vor lumina pe parcurs daca le place muzica!
Scoala este in criza de profesori. Statul cere performanta, inventeaza strategii... amenintand ca desfinteaza invatamantul artistic pe motiv ca e prea costisitor. Programele au ramas cele de dinainte de '89, pe timpul cand se facea performanta. Dialogul e urmatorul: ori produceti, ori dispareti. Foarte prietenoasa si profesionista abordare.
La polul opus, parintii reclama placerea de a canta a copiilor si ceva adaptat la zilele noastre (poate muzica pop sau jazz).
Profesorii muncesc pe zi cat un muncitor necalificat pentru a putea trai si a putea avea o aparitie decenta la clasa. La sfarsit toata lumea e de acord ca sunt niste incompetenti.
Fara a ataca pe nimeni, cred ca e o lipsa majora de punere la un loc a tuturor viziunilor. Trebuie performanta, dar nu cu biciul. Cel putin in primii ani de scoala, profesorul ar trebui sa urmareasca cat poate copilul, sa se lase ghidat de ce vrea el sa invete. Daca vrea asa ceva. Daca nu, ar trebui sa i se permita sa se retraga elegant. 
De acord, Bach si Mozart sunt importanti, dar muzica e putin mai vasta decat atat si a studia doar repertoriul clasic e ca si cand li s-ar implanta o inima artificiala. Se poate studia cu inzecit castig muzica chineza sau cea africana. Cu conditia sa starneasca interes.
Ministerul si inspectoratele ar trebui sa inteleaga ca joaca si libertatea sunt baza profesionalismului in muzica si sa nu mai impuna scheme sufocante.
In fine, parintii ar trebui sa inteleaga ca, daca statul le ofera un procent dintr-o investitie (personal calificat si resurse), ei ar trebui sa vina cu restul, aceasta insemnand timp si energie (pentru studiu si participarea la evenimente culturale) si o parte din resurse materiale (instrumente, partituri).
Acestea fiind zise, doresc scolii romanesti mult succes, pe care de altfel il merita!