AMENDA (fragment)

Final 2

Șoferul: Ilegal? Dar cine este ilegal? Nu v-am spus că am încercat să muncesc legal, așa cum ați încercat și dumneavoastră? Dar dumneavoastră ați spus că nu v-a mers. Nici mie nu mi-a mers. Acum transport prieteni!

Femeia: Din trei mii de euro nu puteți plăti taxe? Ne cărați ca pe vite, ne mințiți ca pe vite și nu puteți plăti taxe?

Șoferul: Nu zău? (oprește mașina) Eu am încercat să fiu om, dar se pare că dumneata nu ai înțeles asta și te întreci în continuare cu obrăznicia. Acum ia dă-te matale jos dacă vrei comfort! Ia dă-te matale jos și mergi pe câmp. Și chiar așa, depășim greutatea permisă! Ha-ha! Hai, jos! N-am chef de altă amendă. Jos.

Femeia: Nu cobor.

Șoferul: Care-i șefu aici?

Femeia: Am plătit fix două sute de euro ca să ajung în România. Nu cobor.

Șoferul: Io te-ntreb care-i șefu aici.

Femeia: Am plătit două bilete.

Șoferul: Io te-ntreb care-i șefu´, răspunde la întrebare. Apoi îți zic și eu.

Femeia: Nu știu care-i șefu´.

Șoferul: Mai gândește-te.

Femeia: Nu știu. Să presupunem că dumneavoastră ați...

Șoferul: Io sunt șefu´ aici, nu presupunem nimic. Asta înseamnă că toată lumea ascultă de mine. Ce-ar fi dacă fiecare ar da-o pe a lui? Am merge pe arătură, cucoana! Așa că ascultă de un șef. Înțelegi cum vine treaba?

Femeia: Eu v-am plătit. E un deal. V-am dat banii ca să mă duceți la Suceava.

Șoferul: Serios? Și dacă banii nu mai sunt, mai este deal între noi? Nu mai este. A picat.

Femeia: Nu din vina mea.

Șoferul: Dar din a cui?

Femeia: În orice caz, ar trebui să știți că dacă nu v-ar fi prins acum, v-ar fi prins peste o lună și tot aia ar fi fost.

Șoferul: Chiar trebuie să te dau jos cu forța?

Femeia: Domnu` șofer...

Șoferul (luând-o de mână și trăgând-o afară): Să te duci la polițist și să-i spui că prietenul tău, șoferul, s-a supărat pe tine și te-a trimis să-ți iei banii pe călătoria neefectuată. Să-i spui că ai nevoie de bani ca să ajungi în Romînia. Că eu, vrând să respect normele europene, am hotărât să ușurez sarcina mașinii. Da, da, chiar așa să-i spui.

Femeia: Mihăiță a vrut să vă ajute!

Șoferul: Aș! Vă ajut și eu acum.

Femeia: Domnu` șofer, nu-mi puteți face asta! Trebuie să ajungem în Rpmânia astă seară, e urgent!! Și știu, e numai vina mea pentru că nu mă pot înțelege cu el. Din vina mea s-a întâmplat totul. Puteam să îl opresc. Dar, vă rog...

Șoferul: Dă-te jos, fir`ai tu să fii...

Șoferul o trage afară din mașină: Același gest cu copilul.

Șoferul (mai calm): Când faci un copil, crește-l ca lumea, că trăiește printre oameni. Nu trăiește printre parlamentari. Când o trăi printre parlamentari, atunci să respecte legile date de parlamentari... Deși atunci, cu atât mai mult, n-o să respecte nimic. Eu nu v-am deranjat cu nimic. V-am promis că vă voi duce la Suceava. Nu v-am jignit, nu v-am lovit, nu v-am scuipat. V-am respectat. Dumneavoastră de ce v-ați comportat fără omenie? [...] Da` hai, că stăm până diseară aici. Oamenii ăștia s-au săturat (către călători) Ia spuneți, mai luăm o amendă ca să fim patrioți?

Călătorii: Doamne ferește!

Șoferul: Vedeți, legea trebuie respectată. Ce patriotism?

Un călător: Mai stăm mult aici? La șaăte am un tren de legătură spre Dorohoi...

Alt călător: Ăla de șapte douășdouă?

Femeia: Dacă ne lăsați aici, vom muri. Nu avem bani de un alt bilet. Vă rog.

Șoferul: Îmi pare rău, depășim greutatea admisă. Chiar îmi pare rău. Să aveți o zi bună.

Șoferului îi sună telefonul. Se urcă în microbuz răspunzînd la telefon. Microbuzul pleacă. Femeia și băiatul rămîn pe șosea, privindu-l din urmă. Zorile se văd la orizont.

s.m.s. - Nevroza fericirii (fragment)

Scena 1

TV: Peste două milioane de exemplare vândute în întreaga lume!

Două convorbiri în paralel.

El: (vorbind la telefonul mobil): De ce n-ai răspuns? Cum n-ai știut?

Telefonul ei (robotul): Factura ta poate fi plătită acum mult mai ușor. Pentru mai multe detalii vizitează situl nostru...

Ea: Alo? Alo?

Telefonul ei (robotul): Pentru informații despre serviciile noastre și ofertele noastre de primăvară apasă 1. pentru informații despre factură apasă 2. Pentru suport tehnic asigurat de un consultant de specialitate apasă...

Ea: Alo? (se aud ,,Anotimpurile” de Vivaldi)

El: Sunt într-o depresie cumplită...

Telefonul ei:

Consultanul: Cu ce vă pot fi de ajutor?

Ea: Avem o problemă gravă, de o oră a dispărut imaginea la televizor.

Consultantul: Numele dumneavoastră.

Ea: Prepelican Ileana, strada Fluviului, apartament 40, sector 1, scara 1. E un bloc turn.

TV: Plătește factura în avans și pleci la mare!

Ea: Alo?

Consultantul: Ați plătit toate facturile?

Ea: Da, avem și chitanțele

Consultantul: Vă rog să așteptați.

TV: Noul Megane te așteaptă! Alege abonamentul cu minute incluse și ai șansa unui câștig.

El: Poate că într-o dimineață vei dori să faci puțină ordine și vei alege cu ochii închiși, firește, asta da, aia nu. Din simplu utilitarism sentimental.

Telefonul ei:

Consultantul: Am înregistrat cererea dumneavoastră... Mâine vom trimite un tehnician

El: Tabele grafice, nimic, bani... Trebuie să închid.

Ea: Mîine? Și noi ce facem până mâine? Am să vă dau în judecată! Alo?

RECLAMĂ (imagine proiectată pe fundal. Cei doi din reclamă privesc stelele întorși cu spatele către public, fericiți)

Ea: Ce limpede văd.

El: E senin.

Ea: Uite Ursa Mare.

El: Venus.

Ea: Pâlpâie fără odihnă.

El: Ce odihnit sunt.

Ea: Azi e prima zi a vieții noastre.

El: Prima noapte.

Ea: Ce ușor respir.

El: Ce limpede văd.

Ea: E noapte.

El: E prima zi. E dimineață.

Imaginea dispare. Se aude soneria la ușă. Ea ține telefonul mai departe la ureche, el stă pe canapea. Bătăi în ușă.

2009

Ascultând-o pe Yvonne Loriod interpretând Vingt Regards sur l´Enfant-Jesus al genialului său soț Olivier Messiaen, capăt certitudinea că perfecțiunea în artă e un mit, unul care ascunde o piază rea. Am ascultat-o cu notele în față. Dacă Messiaen a eliberat metrica de sub strânsoarea măsurii, ea a eliberat conceptul de tempo. Schimbări survenite de la un pasaj la altul (altele decât cele specificate de compozitor) sau schimbări în cadrul aceluiași pasaj în care mișcarea matematic rămâne aceeași, sunt executate cu atâta convingere și, culmea, atât de ritmic! Cu toate astea, nu mă îndoiesc de spiritul a ceea ce transmite în înregistrări. Imaginea sa, oricât de imperfectă din punct de vedere a gramaticii muzicale, stă în picioare afișând o anumită naivitate a copilului care cântă cu tot sufletul, făcând impardonabile «greșeli»... Mi-l imaginez pe Messiaen spunându-i «Cântă cum vrei, încalcă toate regulile, numai fă muzică!»

Desigur că se poate deduce din variantaele înregistrate în anii 1968 și 1973 faptul că au fost lucrate cu însuși Messiaen și că acesta i-ar fi dictat alte schimbări de tempo sau ritm care nu au apărut niciodată într-o ediție tipărită. Se mai poate deduce atmosfera generală a muzicii celei de a doua jumătăți a secolului al XX-lea care acorda o mare libertate interpretului, lăsându-l la un moment să contribuie la crearea partiturii...

Și atunci de unde atâta dispută pe adevărul textual?, ca și când aceasta ar fi o cabală magică care poate suferi numeroase interpretări, dar care este în egală măsură restrictivă. Sau o formulă matematică, una la care poate ajunge orice inteligență artificială. Oare subiectul nu e o nebunie în sine, străină de muzică?

Îmi vine în minte jurnalul lui Delacroix, și el francez, mare meloman, în care medita asupra perfecțiunii marilor opere de artă. Nu aceasta ajunge la sufletul omului ci, culmea, acele opere nedesăvărșite care încă mai sunt în stadiul de schiță dar în care se simte sclipirea primei inspirații.

Ascultând-o pe Yvonne Loriod, capăt speranță în ceea ce este muzica pentru om și în faptul că drumul acesteia e abia la început...