Ascultând-o
pe Yvonne Loriod interpretând Vingt
Regards sur l´Enfant-Jesus al genialului
său soț Olivier Messiaen, capăt certitudinea că perfecțiunea în
artă e un mit, unul care ascunde o piază rea. Am ascultat-o cu
notele în față. Dacă Messiaen a eliberat metrica de sub
strânsoarea măsurii, ea a eliberat conceptul de tempo.
Schimbări survenite de la un pasaj la altul (altele decât cele
specificate de compozitor) sau schimbări în cadrul aceluiași pasaj
în care mișcarea matematic rămâne aceeași, sunt
executate cu atâta convingere și, culmea, atât de ritmic! Cu toate
astea, nu mă îndoiesc de spiritul a ceea ce transmite în
înregistrări. Imaginea sa, oricât de imperfectă din punct de
vedere a gramaticii muzicale, stă în picioare afișând o anumită
naivitate a copilului care cântă cu tot sufletul, făcând
impardonabile «greșeli»...
Mi-l imaginez pe Messiaen spunându-i «Cântă
cum vrei, încalcă toate regulile, numai fă muzică!»
Desigur
că se poate deduce din variantaele înregistrate în anii 1968 și
1973 faptul că au fost lucrate cu însuși Messiaen și că acesta
i-ar fi dictat alte schimbări de tempo sau ritm
care nu au apărut niciodată într-o ediție tipărită. Se mai
poate deduce atmosfera generală a muzicii celei de a doua jumătăți
a secolului al XX-lea care acorda o mare libertate interpretului,
lăsându-l la un moment să contribuie la crearea partiturii...
Și
atunci de unde atâta dispută pe adevărul textual?, ca și când
aceasta ar fi o cabală magică care poate suferi numeroase
interpretări, dar care este în egală măsură restrictivă. Sau o
formulă matematică, una la care poate ajunge orice inteligență
artificială. Oare subiectul nu e o nebunie în sine, străină de
muzică?
Îmi
vine în minte jurnalul lui Delacroix, și el francez, mare meloman,
în care medita asupra perfecțiunii marilor opere de artă. Nu
aceasta ajunge la sufletul omului ci, culmea, acele opere
nedesăvărșite care încă mai sunt în stadiul de schiță dar în
care se simte sclipirea primei inspirații.
Ascultând-o
pe Yvonne Loriod, capăt speranță în ceea ce este muzica pentru om
și în faptul că drumul acesteia e abia la început...
