II
Rămăsesem în punctul în care ne întorsesem de la Techirghiol amețiți de succesul primului recital. Luni urma să începem înregistrările. Duminică seara aflăm că inginerul de sunet abandonează proiectul. Suntem sub stare de șoc. Laura se îmbolnăvește, face febră, are un rău general. Eu mă simt responsabilă pentru toată situația asta și caut un alt studio de înregistrări. Găsesc în 24 de ore o variantă mai bună ca preț, restabilim date, ne recâștigăm cât de cât moralul.
Între timp mă preocupă cum să achiziționăm un videoproiector. Cristi Farcaș este în Coreea, dar ținem legătura pe Whatsapp. Am mers fizic într-un magazin E-Mag pentru a-l comanda, s-a putut doar de la un magazin partener. Mi se dau asigurări că returul este posibil chiar și pe firmă. După aproape o săptămână sosește coletul mult așteptat și foarte scump. Iau legătura cu Cristi, începem primele operațiuni și constatăm că nu funcționează, că niciun buton nu mergea, cu excepția celui de pornire. Aparatul putea să fie deschis, dar nu și oprit. Pentru că operațiunile de retur nu au funcționat online, iau apartul și îl duc la magazin. Sunt trimisă la service-ul E-Mag, unde mi se spune că nu se pricep la Epson și să fac returul. La magazin mi se spune că la noi în țară legislația nu permite firmelor returneze marfa cumpărată, dar că totuși se va încerca o mediere între mine și magazinul care mi-a vândut marfă stricată. Dar subtextul era să mă pregătesc sufletește că am luat o țeapă, și încă una legală. Mă întorc acasă, iau legătura cu magazinul din Brașov. La capătul firului răspunde un domn adormit. Discuția se termină prost, cu țipete din partea mea, îmi închide telefonul. Îi tulburasem somnul de după-amiază. Mă întorc pe site, de unde sunt respinsă automat cu problema în cauză. Până când decid să mint și să inventez o altă problemă ca să intru în legătură cu un operator. În fine, reușesc să vorbesc cu cineva, mi se cer mai multe informații despre produs, filme, poze, dovezi că nu merge. Discuția pare rezonabilă. A doua zi dimineață, un curier vine și ridică marfa. Dar în câteva ore aflu tot de la E-Mag cu firma nu acceptă returul. Sătulă de acest refren, sun la un avocat de pe internet. O doamnă fumătoare îmi confirmă că legea este împotriva mea, dar totuși mă învață ce să spun. Totul gratuit. Trimit e-mailul cu pricina și în 2 minute primesc confirmarea că returul este posibil. Minunată doamnă !
Între timp ne pregătim să susținem recitalul de la Tescani fără video-proiecții, deși așa fusese anunțat. Trebuia să plecăm vineri la 6.24 spre Bacău, dar plecăm la 17.20 pentru că Thibault are vineri ședință de repartizare pe postul de profesor, una dintre acele faimoase ședințe pentru titularii rămași fără post permanent. Thibault rămâne pe postul de la Colegiul Lipatti și, în fine, ajungem și noi la 11 noaptea la Tescani. Mă așteptam la câini urlând la lună, la cucuvele și pânze de paianjen, însă ne-au așteptat arborii, aerul proaspăt și pacea nopții. Între timp mă îmbolnăvisem și eu - pe măsură ce Laura se vindeca, dar eram recunoascătoare că nu am fost în același timp bolnave.
Dimineața mă simt mai bine. Cântăm după aproape două săptămâni de pauză. E drept că am avut cu Thibault o zi de înregistrare, dar cu Laura nu mai cântasem de la Techirghiol. Chemasem o firmă să ne filmeze, ne concentrăm, ne iese frumos. Publicul este alcătuit din artiștii aflați în tabăra de creație și familie. Toți au fost ochi și urechi, ne-au ascultat cu luare aminte, nimeni nu a plecat, nimeni nu a tușit. Cu toate astea, un oarecare dispreț se insinuează. Conferința Laurei, plină de informații, a fost, la fel, ascultată cu atenție. Eu am răspuns întrebărilor Laurei fluent, fără să mă bâlbâi, cu voce sigură. La sfârșit s-au făcut fotografii pe treptele conacului. Mi-ar fi plăcut să mai rămân în acel loc, dar trebuia să fugim la Moinești, la monumentul Dada. Plecăm, filmăm în plin soare, la ora 2, pe caniculă. Laura joacă formidabil, e o actriță minunată, Thibault citește în franceză... Timpul trece. Erau programate doar 20 minute. Noi așteptam să ni se facă semn că au expirat. Ședința s-a terminat abia când am obosit.
Ne întoarcem cu mașinile la Bacău, la 6 seara avem tren spre București. Mă așteaptă un nou conflict la telefon, sunt agresată verbal fără să înțeleg pe moment ce se întâmplă.
Urmează trei zile de înregistrări. Ars longa, vita brevis.
To be continued...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu