A fost odată o
Capră...
Interviu cu Anca
Elena / Hélène de la Forêt
Piano Journal: Când a început totul, când v-a venit ideea de a scrie o
poveste muzicală după Capra cu trei iezi ?
Hélène de la Forêt: Eram în primăvara lui 2024, ocupată cu
constituirea unei asociații de salvare a unei clădiri de patrimoniu – conacul
Zarifopol și, tot căutând soluții de salvare, am trecut în actul constitutiv organizarea de activități artistice. Imediat
mi-a venit ideea de a scrie muzică pentru o poveste cunoscută, mai ales că nu
eram la prima experiență de acest gen, iar subiectul Caprei lui Creangă este
foarte ofertant din punct de vedere sonor. Apoi am încercat să găsesc finanțare
și am aplicat de trei ori la AFCN, de fiecare dată fără succes. Respingerile
acestea repetate erau doar motive să găsesc mai multe sensuri poveștii. Și
configurația instrumentală a variat foarte mult în timp, de la vioară,
violoncel, soprană și pian până la instrumentele specifice gamelanului. Până la
urmă am optat pentru formula de pian solo cu videoproiecții de dans, dat fiind
că am ales să produc acest proiect în regim independent. În tot acest timp am
scris muzică și mă bucur pentru toate discuțiile pe care le-am purtat cu
artiștii interesați.
PJ: În comunicatul de presă se spune că sunt 13 piese dansante. De ce dans
?
HdlF: Pentru că unul dintre compozitorii mei preferați rămâne Stravinski în
prima parte a creației sale. În baletele sale precum Sărbătoarea primăverii
duce ritmul la un nivel fără precedent, și o face cu atâta talent și
inspirație, încât cred că va rămâne de neegalat.
Au încercat alții să îi înțeleagă principiile, dar au înțeles doar tehnica, și
mai puțin lumea aceea colorată, în simbioză cu mișcarea scenică. Și cred că
există o legătură organică între mișcare și sunet pentru că ambele au la bază
energia și respirația. Însă nu toate piesele din Once Upon a Goat sunt
dansante, ci mai curând fac parte dintr-o lucrare pentru scenă, în care apar și
tranziții precum Intermezzo...
PJ: Am ascultat acest Intermezzo și pare complicat, atât tehnic, cât
și ca nivel de înțelegere
HdlF: E doar o improvizație în care se exploatează ideea de ritm și timbru
pe motiv simplu, cel al studiului op. 25 nr. 12, în do minor, de Frédéric
Chopin.
PJ: Toate piesele sunt improvizații ?
HdlF: Nu, unele au o concepție clară la bază, precum Sabath Dance,
altele sunt rezultatul inspirației de moment.
PJ: Apropos de Sabath Dance, aici totul pare să iasă din
cadrul muzicii clasice contemporane. Am auzit muzică repetitivă din sfera
hip-hop, fragmente de muzică rusească, Valurile Dunării... Care a fost
ideea ?
HdlF: De ce muzică rusească ?
PJ: Da.
HdlF: Nu e simplă coincidență, sigur că are legătură cu războiul din
Ucraina. În poveste, rolul Lupului este jucat de Rusia care încearcă să adopte
un discurs fals pozitiv. În videoclip am mers mai departe și am adus fotografii
cu balerinul Serghei Polunin și soprana Anna Netrebko, ambii fâcând parte din
acest război soft pe care îl practică Rusia în paralel cu cel armat. E
foarte interesant că povestea lui Creangă a fost publicată în 1875, când
Imperiul Țarist practica aceeași retorică de unire a ortodocșilo
r și de
înfierare a Occidentului decadent, o retorica de mascare a obiectivelor lor de
extindere a granițelor. Istoria se repetă, e un adevăr.
PJ: Revenind la muzică, e o lucrare dificilă tehnic ?
HdlF: Mi-ar plăcea să spun că, odată ce intri pe firul poveștii și
momentele sunt înțelese, tehnica vine pe cale de consecință. Dar recunosc că
mie mi-a luat timp să o studiez, să înțeleg mai mult intențiile muzicale notate
– știu că sună hilar - și astfel să
creez o viziune interpretativă. Da, am
simțit o responsabilitate în plus în sensul acesta, dar m-am bucurat de ceea ce
am descoperit.
PJ: Aș mai fi vrut să discutăm despre artistele cu care ai colaborat, Cristina Lilienfeld și Alina Ușurelu, despre accentul pe care l-ați dat poveștii
muzicale, care este privită dintr-un unghi feminist, dar poate într-un interviu separat. În încheiere, aș dori să te întreb ce va urma?
HdlF: Urmează un turneu în România până în luna mai. Între timp aștept
răspunsul pentru două rezidențe în străinătate la care am aplicat. Sper ca
proiectul să fie acceptat și să pot să îl duc la un alt nivel. În concluzie, stay
tuned !
PJ: Mulțumim pentru interviu !
HdlF : Vă mulțumesc și eu și vă aștept la următorul eveniment de sâmbătă, 28.02.2026, ora 14, la Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”.
