A fost odată o Capră...

Interviu cu Anca Elena / Hélène de la Forêt

 

Piano Journal: Când a început totul, când v-a venit ideea de a scrie o poveste muzicală după Capra cu trei iezi ?

Hélène de la Forêt: Eram în primăvara lui 2024, ocupată cu constituirea unei asociații de salvare a unei clădiri de patrimoniu – conacul Zarifopol și, tot căutând soluții de salvare, am trecut în actul constitutiv  organizarea de activități artistice. Imediat mi-a venit ideea de a scrie muzică pentru o poveste cunoscută, mai ales că nu eram la prima experiență de acest gen, iar subiectul Caprei lui Creangă este foarte ofertant din punct de vedere sonor. Apoi am încercat să găsesc finanțare și am aplicat de trei ori la AFCN, de fiecare dată fără succes. Respingerile acestea repetate erau doar motive să găsesc mai multe sensuri poveștii. Și configurația instrumentală a variat foarte mult în timp, de la vioară, violoncel, soprană și pian până la instrumentele specifice gamelanului. Până la urmă am optat pentru formula de pian solo cu videoproiecții de dans, dat fiind că am ales să produc acest proiect în regim independent. În tot acest timp am scris muzică și mă bucur pentru toate discuțiile pe care le-am purtat cu artiștii interesați.

PJ: În comunicatul de presă se spune că sunt 13 piese dansante. De ce dans ?

HdlF: Pentru că unul dintre compozitorii mei preferați rămâne Stravinski în prima parte a creației sale. În baletele sale precum Sărbătoarea primăverii duce ritmul la un nivel fără precedent, și o face cu atâta talent și inspirație, încât cred  că va rămâne de neegalat. Au încercat alții să îi înțeleagă principiile, dar au înțeles doar tehnica, și mai puțin lumea aceea colorată, în simbioză cu mișcarea scenică. Și cred că există o legătură organică între mișcare și sunet pentru că ambele au la bază energia și respirația. Însă nu toate piesele din Once Upon a Goat sunt dansante, ci mai curând fac parte dintr-o lucrare pentru scenă, în care apar și tranziții precum Intermezzo...

PJ: Am ascultat acest Intermezzo și pare complicat, atât tehnic, cât și ca nivel de înțelegere

HdlF: E doar o improvizație în care se exploatează ideea de ritm și timbru pe motiv simplu, cel al studiului op. 25 nr. 12, în do minor, de Frédéric Chopin.

PJ: Toate piesele sunt improvizații ?

HdlF: Nu, unele au o concepție clară la bază, precum Sabath Dance, altele sunt rezultatul inspirației de moment.

PJ: Apropos de Sabath Dance, aici totul pare să iasă din cadrul muzicii clasice contemporane. Am auzit muzică repetitivă din sfera hip-hop, fragmente de muzică rusească, Valurile Dunării... Care a fost ideea ?

HdlF: De ce muzică rusească ?

PJ: Da.

HdlF: Nu e simplă coincidență, sigur că are legătură cu războiul din Ucraina. În poveste, rolul Lupului este jucat de Rusia care încearcă să adopte un discurs fals pozitiv. În videoclip am mers mai departe și am adus fotografii cu balerinul Serghei Polunin și soprana Anna Netrebko, ambii fâcând parte din acest război soft pe care îl practică Rusia în paralel cu cel armat. E foarte interesant că povestea lui Creangă a fost publicată în 1875, când Imperiul Țarist practica aceeași retorică de unire a ortodocșilo
r și de înfierare a Occidentului decadent, o retorica de mascare a obiectivelor lor de extindere a granițelor. Istoria se repetă, e un adevăr.

PJ: Revenind la muzică, e o lucrare dificilă tehnic ?

HdlF: Mi-ar plăcea să spun că, odată ce intri pe firul poveștii și momentele sunt înțelese, tehnica vine pe cale de consecință. Dar recunosc că mie mi-a luat timp să o studiez, să înțeleg mai mult intențiile muzicale notate – știu că sună hilar -  și astfel să creez o viziune interpretativă.  Da, am simțit o responsabilitate în plus în sensul acesta, dar m-am bucurat de ceea ce am descoperit.

PJ: Aș mai fi vrut să discutăm despre artistele cu care ai colaborat, Cristina Lilienfeld și Alina Ușurelu, despre accentul pe care l-ați dat poveștii muzicale, care este privită dintr-un unghi feminist, dar poate într-un interviu separat. În încheiere, aș dori să te întreb ce va urma?

HdlF: Urmează un turneu în România până în luna mai. Între timp aștept răspunsul pentru două rezidențe în străinătate la care am aplicat. Sper ca proiectul să fie acceptat și să pot să îl duc la un alt nivel. În concluzie, stay tuned !

PJ: Mulțumim pentru interviu !

HdlF : Vă mulțumesc și eu și vă aștept la următorul eveniment de sâmbătă, 28.02.2026, ora 14, la Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”.